Vitamina E

Compoziţia chimicăVitamina E

Vitamina E reprezintă un grup de compuşi formaţi dintr-un inel de cromanol substituit cu un lanţ lateral saturat de C16 în cazul tocoferolului şi cu 3 duble legături în cazul tocotrienolului.

Introducere

Termenul de vitamina E identifică opt compuşi liposolubili care se găsesc în natură. Patru dintre ei sunt numiţi tocoferoli iar ceilalti patru tocotrienoli. Ei sunt identificaţi prin prefixele α, β, у,  şi δ. α-tocoferolul este forma cea mai obişnuită şi biologic activă dintre toate formele natural existente de vitamina E. Tocoferolii naturali apar doar în configuraţie RRR (RRR – α-tocoferol era identificat anterior ca şi d-α-tocoferol).

Sinteza chimică de α-tocoferol rezultă într-un amestec de opt forme diferite stereoisomerice care poartă denumirea de α-tocoferol racemic (sau dl-α-tocoferol). Activitatea biologică a formei sintetice este mai mică decât cea a formei naturale.

Numele de tocoferol provine de la grecescul tocos, care înseamnă naştere, şi pherein – a purta. Numele a fost inventat pentru a pune în valoare rolul său esenţial în reproducerea diverselor specii de animale. Terminaţia -ol identifică substanţa ca fiind un alcool. Importanţa vitaminei E la om nu a fost acceptată decât recent. Pentru ca deficienţa acesteia nu s-a manifestat printr-o boală larg recunoscută, cum este de exemplu scorbutul în cazul deficitului de vitamina C sau rahitismul (deficit de vitamina D), domeniul ştiinţific a început să recunoască importanţa vitaminei E relativ târziu.

Funcţii

Funcţia biologică majoră a vitaminei E este cea de antioxidant liposolubil împiedicând propagarea reacţiilor cu radicali liberi. Radicalii liberi se formează în procesele metabolice normale şi prin expunerea la agenţi toxici exogeni (de exemplu, fum de ţigară, poluanţi). Vitamina E este localizată în interiorul membranelor celulare. Ea protejează acizii graşi polinesaturaţi (PUFAs), precum şi alte componente ale membranelor celulare împotriva oxidării de către radicalii liberi. În afara acţiunii de menţinere a integrităţii membranelor celulare în corpul uman, protejează de asemenea lipoproteinele cu densitate redusă (LDL) împotriva oxidării. Recent, au fost identificate funcţii non-antioxidante ale α-tocoferolului. α-tocoferolul  inhibă activitatea protein C kinazei, implicată în procesele de proliferare şi diferenţiere celulară. Vitamina E inhibă agregarea plachetară şi îmbunătăţeşte vasodilataţia. Vitamina E  prezentă în cantitate importantă la nivelul celulelor endoteliale suprimă expresia moleculelor de adeziune celulară, reducând astfel aderenţa componentelor celulare sanguine la nivelul endoteliului.

Citeste si:  Accident cerebral ischemic – Cauze si tratament

Funcţii principale sumarizate:

  • antioxidant liposolubil major al organismului
  • funcţii non-antioxidante în semnalizarea celulară, expresia genelor, alte funcţii celulare

Surse alimentare

Uleiurile vegetale (de măsline, soia, de palmier, porumb, şofran, floarea soarelui, etc), nucile, cerealele integrale şi germenii de grâu sunt cele mai importante surse de vitamina E. Alte surse sunt seminţele şi legumele cu frunze verzi. Conţinutul de vitamina E din legume, fructe, produse lactate, peşte şi carne este relativ scăzut.

Conţinutul de vitamina E al alimentelor este de multe ori raportat ca echivalent de α-tocoferol (α-TE). Acest termen a fost stabilit pentru a se ţine cont de diferenţele în activitatea biologică a diverselor forme de vitamina E. 1 mg de α-tocoferol este echivalent cu 1 TE. Altor tocoferoli şi tocotrienoli din dietă le sunt sunt atribuite următoarele valori: 1 mg β-tocoferol = 0,5 TE; 1 mg у-tocoferol = 0,1 TE; 1 mg δ-tocoferol = 0,03 TE; 1 mg α-tocotrienol = 0.3 TE; 1 mg β-tocotrienol = 0.05 TE.

Conţinutul în vitamina E al alimentelor

 

ulei de germeni de grâu174
ulei de floarea-soarelui63
nuci de pădure26
ulei din seminţe de rapiţă23
ulei din boabe de soia17
ulei de măsline12
arahide11
nuci6
unt2
spanac1.4
roşii0.8
mere0.5
lapte integral0.14

Stabilitatea

Lumina, oxigenul şi căldura, factori detrimentali întâlniţi în procesele de depozitare îndelungată şi de prelucrare a produselor alimentare scad conţinutul de vitamina E în alimente. În unele produse alimentare conţinutul în vitamina E poate scădea cu până 50%, după numai două săptămâni de păstrare la temperatura camerei. În general procesul de prăjire al uleiurilor vegetale distruge vitamina E.

Esterii de α-ocoferol (α-tocoferil acetat şi α-tocoferil succinat) sunt utilizaţi ca şi suplimente deoarece sunt mai rezistenţi la procesul de oxidare din timpul depozitării.

Interacţiuni pozitive

Prezenţa altor antioxidanţi, cum ar fi vitamina C şi betacarotenii, augmentează acţiunea antioxidantă protectivă a vitaminei E; Acelaşi lucru este valabil şi pentru mineralul seleniu.

Interacţiunile negative

Atunci când sunt administrate concomitent, fierul reduce disponibilitatea vitaminei E în organism; acest lucru este deosebit de important în cazul nou-născuţilor cu anemie. Cerinţa pentru vitamina E este legată de cantitatea de acizi graşi polinesaturaţi consumaţi în dietă. Cât este mai mare cantitatea acestor acizi cu atât este nevoie de mai multă vitamina E. Lipsa vitaminei K poate fi exacerbată de vitamina E, afectând astfel procesul de coagulare al sângelui. Diverse medicamente scad absorbţia de vitamina E (de exemplu, colestiramină, colestipol, izoniazidă).

Deficienţa

Din cauza faptului ca epuizarea stocurilor de vitamina E din ţesuturi durează mult timp, nu au fost constatate simptome cu semnificaţie clinică ale deficitului de vitamina E la adulţii cu stare generală de sănătate optimă. Simptomele deficitului de vitamina E sunt observate la pacienţii cu sindroame de malabsorbţie ale lipidelor,  în boli hepatice, la persoanele cu defecte genetice care afectează proteina de transfer a α-tocoferolului şi la nou-născuţi, în special la cei prematuri. Rezultatele deficitului de vitamina E sunt simptomele neurologice (neuropatie), miopatie (slăbiciune musculară) şi retinopatie pigmentară. Semnele precoce de diagnostic ale deficitului de vitamina E sunt depleţia enzimelor musculare, creşterea concentraţiilor plasmatice ale produşilor de peroxidare ai lipidelor şi hemoliza crescută a eritrocitelor (celulele roşii din sânge). La sugarii prematuri, deficitul de vitamină E este asociat cu anemie hemolitică, hemoragie intraventriculară şi fibroplazie retrolentală.

Aportul de referinţă de vitamina E prin dietă (ARD)

 

sugari< 6 luni4 mg (AD)
nou-născuţi7 – 12 luni5 mg (AD)
copii1 – 3 ani6 mg
copii4 – 8 ani7 mg
copii9 – 13 ani11 mg
bărbaţi> 14 ani15 mg
femei> 14 ani15 mg
sarcină15 mg
alăptarea19 mg

*) AD  – aport adecvat