Vitamina C

Sinonime: Acid ascorbic, acid hexuronic, vitamina anti-scorbutică

Formula chimică

L- ascorbic acid (2,3-endiol-L-acid gulonic-g-lactonă), dehidro-L-ascorbic acid (2-oxo-L-acid gulonic-g-lactonă).

Introducere

Vitamina C este un tip de vitamină hidrosolubilă, şi probabil cea mai cunoscută dintre toate vitaminele. Chiar înainte de descoperirea sa în 1932, medicii au recunoscut faptul că trebuie să existe un compus în citrice care previne apariţia scorbutului, o boală care a ucis nu mai puţin de 2 milioane de marinari între 1500 şi 1800. Mai târziu, cercetătorii au descoperit că omul, alte primate şi porcul de Guineea depind de sursele externe necesare în acoperirea cerinţelor proprii de vitamina C. Restul majorităţii animalelor sunt capabile să sintetizeze vitamina C din glucoză şi din galactoză în propriul organism.

Funcţii

Rolul cel mai important al vitaminei C este efectul de stimulare al sistemului imunitar, important pentru apărarea împotriva infecţiilor comune , cum ar fi de exemplu răceala. De asemenea, acţionează ca un inhibitor al histaminei, un compus care este eliberat în timpul reacţiilor alergice. Prin calitatea de antioxidant puternic, vitamina C poate neutraliza radicalii liberi nocivi şi ajută la neutralizarea poluanţilor şi toxinelor. Astfel, este în măsură să prevină formarea de nitrosamine potenţial carcinogene în stomac (datorită consumului de produse alimentare care conţin nitriţi, cum ar fi carnea afumată).

Foarte important, vitamina C este, de asemenea, în măsură să regenereze alţi antioxidanţi, cum ar fi vitamina E. Vitamina C este necesară pentru sinteza de colagen, substanţă cu rol de “ciment” intercelular care intră în structura muşchilor, ţesuturilor vasculare, oaselor, tendoanelor şi ligamentelor. Datorită acestor funcţii vitamina C, în special în combinaţie cu zinc, este importantă în procesul de vindecare al rănilor. Vitamina C contribuie la starea de sănătate a dinţilor şi gingiilor, prin prevenirea hemoragiilor şi sângerărilor. De asemenea, îmbunătăţeşte absorbţia fierului din alimentaţie, şi este necesară pentru metabolismul acizilor biliari cu implicaţii asupra nivelului de colesterol din sânge şi a formării de calculi biliari. În plus, vitamina C joacă un rol important în sinteza mai multor hormoni peptidici importanţi, neurotransmiţători şi  carnitină. În cele din urmă, vitamina C este de asemenea de importanţă crucială ca factor în abilitatea ochiului de a face faţă stresului oxidativ, şi astfel poate întârzia progresia degenerescenţei maculară de vârstă avansate (AMD) şi a pierderii vederii, în asociere cu alte vitamine antioxidante şi zinc.

Funcţii principale sumarizate:

• stimularea imună;
• anti-alergic;
• antioxidant;
• “ciment”, pentru ţesuturile conjunctive – sinteza colagenului;
• vindecarea rănilor;
• sănătatea dinţilor şi a gingiilor;
• ajuta la absorbţia fierului;
• sănătatea oculară.

Surse alimentare

Vitamina C este larg distribuită în fructe şi legume. Fructele citrice, coacăzele negre, ardeii, legumele verzi (de exemplu, broccoli, varza de Bruxelles), şi fructe cum ar fi căpşunile, guava, mango si kiwi sunt surse deosebit de bogate în vitamina C. Ca aport bazal, consumul de cartofi, spanac, varză şi tomate este, de asemenea important. În funcţie de sezon, un pahar mijlociu de suc de portocale proaspăt presat (adică 100 g) conţine 15 – 35 mg de vitamina C.

Conţinutul de vitamina C al alimentelor

Stabilitatea

Vitamina C este sensibilă la căldură, lumină şi oxigen. În alimente poate fi parţial sau complet distrusă prin procese de depozitare îndelungată sau pregătire excesivă a alimentelor. Congelarea poate diminua în mod substanţial pierderea de vitamina C în alimente.

Influenţa depozitării și preparării asupra vitaminei C din produsele alimentare

Interacţiuni

Interacţiuni pozitive

Prezenţa altor antioxidanţi, cum ar fi vitamina E şi betacarotenii, augmentează acţiunea antioxidantă protectivă a vitaminei C. Alte vitamine, cum ar fi cele ale complexului vitaminic B (în special, B6, B12, acidul folic şi acidul pantotenic), unele substanţe farmacologic active, precum şi compuşii existenţi în natură şi cunoscuţi sub numele de bioflavonoide, pot avea un efect de economisire asupra vitaminei C.

Interacţiunile negative

Datorită compuşilor toxici prezenţi în fumul de ţigară, cerinţa de vitamina C pentru fumători este cu aproximativ 35 mg / zi mai mare decât pentru nefumători. De asemenea, mai mulţi compuşi activi farmacologic, printre care unele antidepresive, diuretice, anticonceptionale şi aspirina, diminuează conţinutul în vitamina C al ţesuturilor. Acest lucru este valabil şi pentru anumite obiceiuri, de exemplu, consumul de alcool.

Deficienţa

Simptomele precoce ale deficitului de vitamina C sunt comune şi ar putea indica de asemenea alte boli. Ele includ apatia, oboseala, pierderea poftei de mâncare, somnolenţă şi insomnie, stare generală  alterată, iritabilitate, rezistenţa scăzută la infecţii, peteşii (sângerare minoră la nivelul vaselor capilare). Deficitul sever de vitamina C duce la scorbut, caracterizat prin slăbirea structurilor ce conţin colagen, rezultând astfel un proces de sângerare larg răspândit la nivelul vaselor capilare. Scorbutul infantil provoacă malformaţii osoase. Sângerarea gingiilor şi afectarea poziţiei dinţilor sunt de obicei semnele precoce de deficienţă clinică. Hemoragiile subcutanate provoacă sensibilitate extremă la nivelul extremităţilor şi dureri în timpul mişcării. Aceste afecţiuni netratate pot duce la cangrenă şi chiar la moarte. In zilele noastre acest lucru este rar în ţările dezvoltate şi poate fi prevenit printr-un aport zilnic de aproximativ 10 – 15 mg de vitamina C. Cu toate acestea, pentru ca funcţiile fiziologice să se desfăşoare la un nivel optim sunt necesare cantităţi mult mai mari de vitamina C în alimentaţie.

Dezvoltarea deficitului de vitamina C poate fi cauzată de:

• depozitarea şi de prepararea inadecvată a produselor alimentare;
• tulburări gastro-intestinale;
• stresul şi exerciţiile fizice;
• infecţii;
• fumatul;
• diabetul zaharat;
• sarcina şi alăptarea.

Prevenirea bolilor şi utilizarea terapeutică

Zeci de studii prospective sugerează faptul că vitamina C joacă un rol important în prevenirea unei varietăţi de boli. Este de asemenea, utilizată pentru a trata anumite boli în medicina ortomoleculară.

Bolile cardiovasculare (CVD) (boli cardiace şi accident vascular cerebral)

Datele pentru  efectul de protecţie în CVD ale vitaminei C sunt inconsecvente. În timp ce unele studii nu au reuşit să evidenţieze reduceri semnificative ale riscului de boli coronariene (CHD), numeroase studii de tip cohortă prospective au relevat asociaţii inverse între aportul zilnic de vitamina C sau concentraţiile plasmatice ale vitaminei C şi riscul de CVD.  Vitamina C poate proteja arterele coronare prin reducerea formării de plăci (ateroame), deoarece ajută la prevenirea oxidarii colesterolului LDL ( colesterolul “rău”), în special prin asociere cu vitamina E. Unele date au arătat că vitamina C poate de asemenea determina creşterea concentraţiei sanguine de HDL colesterol (colesterolul “bun”), fapt considerat pozitiv în prevenirea bolilor de inimă. Riscul de accident vascular cerebral poate fi redus printr-un aport adecvat de vitamina C din fructe, legume şi suplimente. Cu toate acestea, datorită inconsecvenţei datelor şi a lipsei de specificitate referitoare la vitamina C, interpretarea acestor rezultate este dificilă.

Cancer

Rolul vitaminei C în prevenirea cancerului a fost studiat extensiv, şi până în prezent nici un efect benefic nu a fost demonstrat în cancerul de  sân, prostată, sau pulmonar. Cu toate acestea, un număr de de studii au asociat aportul crescut de vitamina C cu scăderea incidenţei în tipuri de cancer ale tractului digestiv superior, colului uterin, ovarului, vezicii urinare, şi colonului. Acestea au constatat reducerea semnificativă cancer a riscului de cancer prin aportul alimentar recomandat de cel puţin 5 porţii de fructe şi legume pe zi. Consumul a cinci porţii a celor mai multe fructe şi legume oferă mai mult de 200 mg de vitamina C pe zi. Reducerile semnificative ale riscului de cancer  au fost evidenţiate la cei care au consumat cel puţin 80 – 110 mg de vitamina C pe zi.

Episoadele de răceli obişnuite (comune)

Numeroase studii au arătat o lipsă a efectului pozitiv în suplimentarea profilactică cu vitamina C
privind incidenţa episoadelor comune de răceală , dar s-a demonstrat un beneficiu moderat din punct de vedere al duratei şi severităţii unor episoade la unele grupuri, în special cele expuse la stres fizic sau frig substanţial. Efectul de ameliorare al severităţii  răcelilor după suplimentarea cu vitamina C se poate datora acţiunii antihistaminice ale megadozelor de vitamina C.

Vindecarea rănilor

Pe parcursul unei perioade post-operatorii, sau în procesul de vindecare al plăgilor superficiale, suplimentarea aportului de vitamina C contribuie la prevenirea infecţiilor şi promovează repararea pielii.

Tensiunea arterială

Mai multe studii au arătat un efect de scădere al tensiunii arteriale la doze suplimentare de vitamina C de aproximativ 500 mg zilnic, din cauza îmbunătăţirii dilatării vaselor de sânge.

Aportul de referinţă de vitamina C prin dietă (ARD)