Niacin

Compoziţia chimică

Acid nicotinic (acid 3-piridin carboxilic), nicotinamidă (-3 piridin carboxiamidă)

Introducere

Termenul niacin se referă atât la acidul nicotinic cât şi la derivatul său nicotinamidă (niacinamida). Ambele sunt folosite la formarea coenzimelor nicotinamida adenin dinucleotidă (NAD) şi nicotinamida adenin dinucleotid fosfat (NADP). Niacinul este  membru al complexului de vitamine B hidrosolubile. Aminoacidul triptofan poate fi convertit în acid nicotinic la om, prin urmare, niacinul nu este cu adevărat o vitamină cu condiţia unui aport alimentar adecvat de triptofan.

Acidul nicotinic a fost izolat timpuriu, în 1867. In anul 1937 a fost demonstrat faptul că această substanţă vindecă boala numită pelagra. Numele niacin este derivat din nicotinic acid + vitamina.

Funcţii

Coenzimele NAD şi NADP sunt necesare pentru o multitudine de reacţii biologice de oxidare – reducere (redox). Aproximativ 200 de enzime necesită NAD sau NADP. NAD este în principal implicat în reacţii care generează energie la nivelul ţesuturilor prin degradarea biochimică a carbohidraţilor, grăsimilor şi proteinelor. Rolul NADP se manifestă în reacţiile de biosinteză reductivă, cum ar fi sinteza de acizi graşi şi colesterol.

NAD este, de asemenea, necesar ca substrat pentru reacţiile non – redox. Este sursă de adenozin-difosfat (ADP)-riboză, care este transferată proteinelor de către enzime diferite. Aceste enzime şi substanţele rezultate în urma acţiunii lor par să fi implicate în replicarea şi repararea ADN-ului, diferenţierea celulară, precum şi în transducţia semnalelor celulare.

Funcţii principale sumarizate:

• coenzime (NAD şi NADP), în reacţii redox;
• NAD este substrat pentru reacţii nonredox.

Surse alimentare

Nicotinamida şi acidul nicotinic sunt larg răspândite în natură. Acidul nicotinic este mai răspândit în plante, în timp ce nicotinamidă predomină în produsele de origine animală. Drojdia, ficatul, carnea de pasăre, diferite tipuri de carne proaspătă, nucile şi legumele contribuie cel mai mult la aportul de  niacin obţinut din mâncare. Laptele si legumele cu frunze verzi contribuie în procent redus la aportul de niacin. În cereale (porumb, grâu), acidul nicotinic se găseşte sub formă legată în anumite componente, prin urmare, nu prezintă biodisponibilitate. Prelucrarea specifică  a unor alimente, cum ar fi tratamentul porumbului cu hidroxid de calciu saturat în cadrul unor metode tradiţionale de preparare a tortilla în Mexic şi America Centrală, creşte biodisponibilitatea acidului nicotinic în aceste produse. Triptofanul contribuie în proporţie de două treimi la activitatea  niacinului necesară unui adult normal, prin dietă.

Surse alimentare importante de triptofan sunt carnea, laptele şi ouăle.

Conţinutul în niacin al alimentelor

Stabilitatea

Atât nicotinamida cât şi acidul nicotinic sunt stabile la expunerea la căldură, lumină, aer şi alcaline. Pierderi mici apar la gătit şi la depozitarea produselor alimentare.

Interacţiuni

Interacţiunile negative

Deficitul de cupru poate inhiba conversia triptofanului în niacin. S-a demonstrat că penicilamina din medicamente inhibă calea triptofan – niacin la om. Aceasta se poate datora, în parte, efectului de chelare al cuprului exercitat de  penicilamină.

Calea triptofan – niacin este sensibilă la o varietate de modificări nutriţionale. Statusul inadecvat de fier, riboflavină, sau de vitamina B₆ reduce sinteza de niacin din triptofan. Tratamentul pe termen lung al  tuberculozei cu izoniazidă poate provoca deficit de niacin, deoarece izoniazida este un antagonist de niacin. Alte medicamente care interacţionează cu metabolismul niacinului pot cauza deficit, de exemplu, tranchilizantele (diazepam) şi anticonvulsivantele (fenitoină, fenobarbital).

Deficienţa

Simptomele unui deficit marginal de niacin includ: insomnie, pierderea poftei de mâncare, pierderea în greutate şi a forţei fizice, dureri ale limbii şi gurii, indigestie, dureri abdominale, senzaţie de arsură în diferite părţi ale organismului, vertij, dureri de cap, senzaţie de amorţeală, nervozitate, concentrare deficitară, confuzie şi pierderea memoriei.

Deficitul sever de niacin duce la pelagră, o boală caracterizată prin dermatită, diaree şi demenţă. La nivelul pielii, se dezvoltă o erupţie pigmentată, simetrica în zonele expuse la lumina soarelui. Simptomele care afectează sistemul digestiv includ o limbă de culoare roşu aprins, stomatită, vărsături şi diaree. Durerile de cap, oboseala, depresia, apatia, şi pierderile de memorie sunt simptome neurologice de pelagră. În cazul în care nu este tratată, pelagra este fatala. Având în vedere că sinteza de NAD din triptofan necesită un aport adecvat de riboflavină şi vitamina B₆, insuficienţa acestor vitamine poate de asemenea, să contribuie la deficitul  de niacin, rezultând astfel pelagra.

Pelagră este rareori observată în ţările industrializate, cu excepţia apariţiei la persoanele cu alcoolism cronic. În alte părţi din lume în care porumb şi orzul predomină în alimentaţie, pelagra persistă. De asemenea se mai întâlneşte în India şi părţi din China şi Africa.

Pacienţii cu boala Hartnup, o tulburare genetică, dezvolta pelagra din cauza faptului că absorbţia triptofanului este deficitară. Sindromul carcinoid poate duce de asemenea la pelagră pentru că triptofanul alimentar este utilizat preferenţial folosite pentru sinteza serotoninei (sintetizată în exces în cadrul acestei afecţiuni) si sinteza NAD este, prin urmare, restricţionată.

Aportul de referinţă de niacin prin dietă (ARD)