Vitamina B2

Formula chimicã

Vitamina b2, formula chimicã7,8-dimetil-10-(1-D-ribitil) isoaloxazinã – diferite stãri redox: flavochinonã (FLOX), flavosemichinonã (FL-H), flavohidrochinonã (FlredH2).

Formã de coenzimã FMN (mononucleotid flavinã, riboflavinã monofosfat), FAD (flavin adenin dinucleotid, riboflavinã adenozin-difosfat).
Introducere

Riboflavina este una dintre cele mai larg distribuit vitamine hidrosolubile.

Sinonimele de mai sus, alãturi de termeni ca lactoflavina, ovoflavina, precum ºi hepatoflavina, verdoflavina ºi uroflavina, indica sursa din care a fost iniþial izolatã vitamina, respectiv din lapte, ouã, ficat, plante ºi din urinã.

Termenul de “flavina” îºi are originea în cuvântul latin “flavus” referindu-se la culoarea galbenã a prezentei vitamine. Riboflavina fluorescentã este de asemenea o componentã a complexului B vitaminic.

În corpul uman, riboflavina se prezintã în principal ca o componentã integrantã a coenzimelor mononucleotid flavinã (FMN) ºi dinucleotid flavin adeninã (FAD).

Coenzimele flavinice sunt esenþiale pentru producþia de energie prin intermediul lanþului respirator, în care acestea acþioneazã ca un catalizator în transferul de electroni în numeroase reacþii esenþiale de oxidare – reducere (reacþii redox). Ele participã în multe reacþii metabolice ale carbohidraþilor, grãsimilor ºi proteinelor. Coenzimele riboflavinice sunt de asemenea esenþiale pentru conversia piridoxinei (vitamina B6), precum ºi a acidului folic în formele lor de coenzimã, precum ºi pentru transformarea triptofanului în niacinã. Vitamina B2, de asemenea, stimuleazã creºterea normalã ºi ajutã la sinteza de steroizi, celule roºii ale sângelui (hematii), glicogen. În plus, aceasta ajutã la menþinerea integritãþii mucoaselor, pielii, ochilor ºi sistemului nervos, ºi este implicatã în producþia de adrenalinã de cãtre glandele suprarenale. Riboflavina este de asemenea importantã pentru statusul antioxidativ în cadrul sistemelor celulare, atât ca substanþã în sine dar ºi ca parte a sistemelor glutation-reductaza, respectiv oxidativ-xantinic. Acest sistem de apãrare oferã suport în procesul de apãrare împotriva infecþiilor bacteriene ºi a celulelor tumorale.

Funcþii principale sumarizate:

• reacþii de oxido-reducere;
• producþia de energie;
• funcþii antioxidante;
• transformarea piridoxinei (vitamina B6) ºi a acidului folic în formele lor active de coenzima;
• creºtere ºi reproducere;
• creºterea pãrului, unghiilor, pielii.

Surse alimentare

Riboflavina este prezentã ca ºi constitutent principal al tuturor celulelor vii, ºi este prin urmare, regãsitã pe scarã largã. Cu toate acestea, existã foarte puþine surse bogate în vitamina B2 în produsele alimentare. Drojdia ºi ficatul prezintã cele mai mari concentraþii, dar ele au o pondere mult redusã în cadrul nutriþiei umane de astãzi. Cele mai dietetice ºi comune surse importante de riboflavinã sunt laptele ºi produsele lactate, carnea slabã, ouãle ºi legumele cu frunze verzi. Grãunþele din cereale, cu toate cã sunt o sursã slabã de riboflavinã, sunt importante pentru cei care se bazeazã pe cereale ca o componentã principalã a dietei zilnice. Cerealele fortificate ºi produsele de panificaþie posedã cantitãþi importante de riboflavinã.

Stabilitatea

Pentru cã riboflavina este degradabilã în prezenþa luminii, pierderea poate fi de pânã la 50% în cazul în care produsele alimentare sunt depozitate în lumina soarelui sau în aria oricãrei surse luminoase din spectrul ultraviolet. Din cauza sensibilitãþii la luminã, riboflavina va dispãrea rapid din laptele pãstrat în recipiente de sticlã expuse razelor soarelui sau luminii intense din timpul zilei (85% în termen de 2 ore).

Riboflavina este rezistentã la procesul de încãlzire ºi ca urmare nu se pierde în urma procedeelor normale de gãtit, dar se va regãsi în sosul rezultat în urma gãtirii. Pasteurizarea laptelui duce la pierderea a aproximativ 20% din conþinutul sãu de riboflavinã. Substanþele bazice, cum ar fi praful de copt distrug riboflavina. Sterilizarea produselor alimentare prin iradiere sau tratare cu oxid de etilenã poate provoca, de asemenea distrugerea riboflavinei.

Interacþiuni pozitive

Tiroxina ºi triiodotiroxina stimuleazã sinteza de flavin adenin mononucleotid (FMN) ºi flavin dinucleotid (FAD) la mamifere. Medicamentele anticolinergice cresc absorbþia de riboflavinã prin mãrirea timpului de disponibilitate la locul absorbþiei.

Interacþiunile negative

Deficienþa

Simptomele clinice evidente ale deficienþei riboflavinei sunt rareori observate în þãrile dezvoltate. Cu toate acestea, un stadiu subclinic al deficienþei caracterizat de o schimbare a indicilor biochimici este comun. Deficitul de riboflavina rareori apare în mod izolat, de obicei fiind asociat cu deficienþe ale întregului complex de vitamine B, pentru cã flavoproteinele sunt de asemenea implicate în metabolismul altor vitamine din complexul B. Statusul scãzut al vitaminei B2 împreunã cu alte vitamine din grupul B, a fost asociat nefavorabil cu nivelul plasmatic crescut al homocisteinei. Absorbþia de fier, zinc ºi calciu este afectatã în deficit de riboflavinã.

Din punct de vedere clinic, deficienþa de vitaminã B2 afecteazã diverse organe ºi þesuturi. Cele mai importante sunt efectele asupra pielii, mucoaselor ºi ochilor:

• glositã (limba magenta, limba geograficã);
• keilozã, stomatitã unghiularã (fisuri la nivelul colþurilor gurii);
• durere în gât;
• arsuri ale buzelor, gurii, ºi limbii;
• mucoase inflamate;
• prurit (mâncãrime);
• dermatita seboreicã (inflamarea umedã a pielii);
• vascularizarea corneei asociatã cu sensibilitate la lumina puternicã, deficienþe de vedere,
• senzaþie de prurit ºi de nisip la nivelul ochilor.

În deficitul sever de lungã duratã, daunele provocate la nivelul þesutului nervos pot cauza depresie ºi isterie. Alte afecþiuni datorate deficienþei sunt anemia normociticã ºi anemia normocromicã, neuropatia perifericã la nivelul membrelor (furnicãturi, rãcealã ºi durere). Nivelul intracelular scãzut al coenzimelor flavinice poate afecta funcþiile mitocondriilor, stresul oxidativ ºi dilatarea vaselor de sânge, condiþii asociate cu starea de pre-eclampsie în timpul sarcinii.
Grupuri cu risc de deficit

Persoanele care prezintã o ingestie inadecvatã de alimente sunt expuse riscului de deficit, în special copii care provin dintr-un mediu socio-economic nefavorabilal þãrilor în curs de dezvoltare, persoanele în vârstã, cele cu diete sãrace, cronice, insistente, ºi persoanele care exclud produsele lactate din dieta proprie (vegani). Deficienþa de riboflavinã poate sã aparã, de asemenea, ca rezultat al urmãtoarelor situaþii:

• traumatisme, inclusiv arsuri ºi intervenþii chirurgicale;
• afecþiuni cronice (de exemplu, febrã reumaticã, tuberculozã, endocarditã bacterianã subacutã,
• diabet zaharat, hipotiroidism, cirozã hepaticã);
• sindrom de malabsorbþie intestinal, ( boala Crohn, boala celiacã, intoleranþa la lactozã);
• medicaþie cronicã (tranchilizante, contraceptivele orale, hormoni tiroidieni, laxative pe bazã de
• fibre, antibiotice);
• activitate fizicã intensã;
• fototerapie pentru nou-nãscuþi pentru vindecarea icterului.

Consecinþele unui aport redus de riboflavina pot fi agravate de alcoolismul cronic, stresul prelungit. În decursul sarcinii ºi perioadei de lactaþie este necesar un supliment de vitamina B2.

Migrenele

Oamenii care suferã de migrene frecvente, dureri de cap, prezintã modificãri în metabolismul oxigenului la nivel mitocondrial. Pentru ca riboflavina joacã un rol important în producþia de energie, aportul suplimentar de riboflavinã a fost investigat ca un posibil tratament împotriva stãrilor de migrenã. Suplimentarea la 400 mg / zi pentru 3 luni a cantitãþii de riboflavinã a avut ca efect diminuarea intensitãþii precum ºi frecvenþei crizelor de migrenã.