Compoziţia chimică
Acidul pantotenic este compus din beta-alanină şi 2, 4-dihidroxi-3, 3-acid dimetilbutiric (acid pantoic), amida acidului-legat. Panteteina constă din acid pantotenic legat de un grup de beta-mercaptoetilamină.
Introducere
Acidul pantotenic (vitamina B5) a fost descoperit în 1933 şi aparţine grupului de vitamine B hidrosolubile. Numele său provine de la cuvântul grecesc “pantos”, însemnând “peste tot”, deoarece acesta poate fi găsit în toate formele de celule vii.
Funcţii
Acidul pantotenic, ca element constitutiv al coenzimei A (o coenzimă de acetilare), joacă un rol cheie în metabolismul glucidic, proteic şi lipidic, şi de aceea este important pentru întreţinerea şi repararea tuturor celulelor şi ţesuturilor. Coenzima A este implicată în reacţii care furnizează energie, în sinteza lipidelor esenţiale (de exemplu, sfingolipide, fosfolipide), sterolilor (de exemplu, colesterol), hormonilor (cei de creştere, stres şi hormonii sexuali), neurotransmiţătorilor (de exemplu, acetilcolină), porfirinei (o componentă a hemoglobinei, pigmentul de culoare roşie din hematii care asigură transportul oxigenului) şi a anticorpilor, în metabolismul medicamentelor (de exemplu, sulfonamidele), precum şi în detoxifierea alcoolică. Un alt rol esenţial al acidului pantotenic este în legătură cu activitatea unei proteine transportatoare de acil, o enzimă implicată în sinteza a acizilor graşi. În procesul de ardere al grăsimilor, acidul pantotenic funcţionează împreună cu coenzimele Q10 şi L-carnitină.
Funcţii principale sumarizate:
- metabolismul glucidic, proteic şi lipidic;
- furnizarea de energie din alimente;
- sinteza lipidelor esenţiale, sterolilor, hormonilor, neurotransmiţătorilor, şi porfirinei;
- metabolizarea medicamentelor şi detoxifierea alcoolică.
Surse alimentare
Vitamina activă este prezentă în aproape toate plantele, la animale şi celule microbiene. Astfel, acidul pantotenic este larg distribuit în produsele alimentare, încorporat mai ales în coenzima A. Cele mai bogate surse sunt drojdia şi organele (ficat, rinichi, inima, creier), dar ouăle, laptele, legumele, leguminoasele şi cerealele integrale sunt cel mai frecvente surse. Acidul pantotenic este sintetizat de către microorganismele intestinale, dar întinderea şi semnificaţia acestei sinteze enterale este necunoscută.
Conţinutul în acid pantotenic al alimentelor
Stabilitatea Acidul pantotenic este stabil în condiţii normale, dar este distrus uşor prin căldură în soluţii alcaline sau acide. Până la 50% se poate pierde în timpul gătitului (din cauza scurgerii) şi până la 80%, ca urmare a prelucrării produselor alimentare sau în urma proceselor de rafinare (conservare, congelare, morărit, etc). Pasteurizarea laptelui cauzează doar pierderi minore. Interacţiuni Interacţiuni pozitive Diferite studii au indicat faptul că vitamina B12, poate stimula conversia acidului pantotenic liber în coenzima A. În absenţa vitaminei B12, producţia de coenzimă A este scăzută şi este afectat metabolismul lipidic. S-a demonstrat în experimente pe animale, că acidul ascorbic (vitamina C) reduce severitatea simptomelor datorate deficienţei de acid pantotenic; vitamina A, vitamina B6, acidul folic şi biotina sunt, de asemenea, necesare pentru buna utilizare a acidului pantotenic. Interacţiunile negative Etanolul determină o scădere a cantităţii de acid pantotenic în ţesuturi, cu creşterea consecutivă a concentraţiilor plasmatice. S-a sugerat astfel, că utilizarea acidului pantotenic este afectată la alcoolici. Pilulele de control ale sarcinii care conţin estrogen şi progesteron pot creşte cerinţa de acid pantotenic. Cel mai cunoscut antagonist comun al acidului pantotenic, folosit experimental pentru a accelera apariţia simptomelor caracteristice deficitului de acid pantotenic este acidul metil omega-pantotenic. Acidul L-pantotenic de asemenea are rol antagonist, efect demonstrat în studii pe animale. Metil bromura, agent folosit pentru a controla paraziţii în locurile de depozitare ale produselor alimentare distruge acidul pantotenic în produsele alimentare expuse acţiunii fumigantului. Deficienţa Din moment ce acidul pantotenic se regăseşte într-o măsură mai mare sau mai mică în toate produsele alimentare, se presupune în general, că deficitul alimentar al acestei vitamine este extrem de rar. Cu toate acestea, deficienţa izolată de acid pantotenic la om, nu este bine documentată şi, probabil, apare conjugată cu deficienţa altor vitamine din grupul B. Manifestări clinice, care pot fi în mod clar atribuite deficitului alimentar de acid pantotenic nu au fost identificate, cu toate că a fost menţionat în sindromul “burning feet”, (picioare care ard) o condiţie observată în rândul prizonierilor de război subnutriti, în anii 1940. Simptomele deficitului de acid pantotenic au fost reproduse experimental prin administrarea antagonistului acid omega-metil pantotenic. Acestea includ oboseală, dureri de cap, insomnie, greaţă, crampe abdominale, vărsături şi flatulenţă. Subiecţii s-au plâns de senzaţii de furnicături la nivelul braţelor şi picioarelor, crampe musculare şi tulburări de de coordonare. S-a evidenţiat instabilitate cardiovasculară şi tulburări de răspunsuri la insulină, histamină şi ACTH (hormon de stres). Homopantotenatul este un antagonist al acidului pantotenic care a fost utilizat în Japonia pentru sporirea funcţiilor mentale, mai ales în boala Alzheimer. O reacţie adversă rară a fost o anormalitate a funcţiei cerebrale rezultată din imposibilitatea eliminării hepatice a toxinelor (encefalopatie hepatică). Această condiţie a fost remediată prin suplimentarea cu acid pantotenic sugerând astfel că a fost datorată deficienţei de acid pantotenic cauzate de administrarea antagonistului. În experimente pe şoareci s-a arătat că deficienţa de acid pantotenic duce la iritarea pielii şi modificarea coloritului părului, efecte remediate prin aportul ulterior de acid pantotenic. Acidul pantotenic a fost de atunci adăugat la şampon, deşi nu nu a avut succes niciodată în restabilirea culorii părului la om. Grupuri cu risc de deficit de acid pantotenic
Aportul de referinţă de acid pantotenic prin dietă (ARD) |
*) AD – aport adecvat | |||||||||||||||||||||||||||