Lumina este una dintre cele mai fascinante și esențiale forme de energie din univers. Ea este formată din fotoni, particule minuscule care transportă o cantitate imensă de energie. În fizică, lumina este considerată o formă de radiație electromagnetică. Totuși, ceea ce noi vedem ca lumină este doar o parte foarte mică a spectrului electromagnetic – cea vizibilă pentru ochiul uman.
Rezumat:
Cum ajunge lumina la noi și ce viteză are?
Lumina călătorește ca o undă și are o viteză incredibil de rapidă – aproximativ 300 de milioane de metri pe secundă. Dacă ai zbura cu viteza luminii, ai înconjura ecuatorul Pământului de 7,5 ori într-o singură secundă. Conform teoriilor actuale, viteza luminii este cea mai mare viteză posibilă în univers.
Primul om care a reușit să măsoare viteza luminii a fost Ole Rømer, în anul 1676. El a observat că lumina parcurge o distanță egală cu diametrul orbitei Pământului în 22 de minute. Cu datele disponibile la vremea aceea, astronomul danez a estimat viteza luminii la aproximativ 213.000 km/s.
În spațiu, lumina este esențială pentru vizualizarea obiectelor. Ceea ce văd astronautii în spațiu este lumina reflectată de obiectele din jurul lor, iar în absența luminii, spațiul ar fi complet întunecat. De exemplu, Luna strălucește deoarece reflectă lumina de la Soare, iar luminii solare îi ia 8 minute și 20 de secunde să ajungă de la Soare până la Pământ, traversând peste 149 de milioane de km.
Lumina ajunge de la Pământ la Lună în doar 1.255 de secunde. Când lumina ajunge pe un material, ea poate fi absorbată sau transmisă în funcție de natura acestuia. De exemplu, metalul absorbă lumina, iar sticla o lasă să treacă. Lumina călătorește mai rapid prin sticlă decât prin aer, iar refracția o face să pară uneori mai aproape decât este în realitate.
Curiozități despre lumina vizibilă și nesimțită
Oamenii nu pot percepe lumina din spectrul UV, deoarece lungimea de undă a acesteia nu este detectabilă de ochiul uman. Totuși, multe insecte pot vedea razele ultraviolete, iar acestea sunt folosite de criminaliști pentru a detecta urme vizibile doar sub lumina UV.
Isaac Newton a descoperit, la sfârșitul secolului al XVII-lea, că lumina soarelui se separă în șapte culori atunci când trece prin o prismă – roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. Această separare se datorează faptului că fiecare culoare are o lungime de undă diferită, iar refracția în medii diferite le face să se îndoaie în unghiuri diferite.
Lumina soarelui este atât de puternică încât pătrunde până la circa 80 de metri în ocean. Însă, la adâncimi de peste 1.000 de metri, în ceea ce se numește „zonă afotică”, nu mai există nicio lumină. Aici, lumina este emisă de viețuitoarele care trăiesc în străfunduri.
Soarele este de fapt alb, dar îl vedem galben din cauza atmosferei Pământului, care împrăștie lumina albastră. Din spațiu, Soarele arată ca o bilă albă, iar de pe Venus, nu se poate vedea deloc, din cauza atmosferei dense.
Interesant este și faptul că toate organismele vii sunt bioluminescente, dar lumina emisă de ele nu este vizibilă. Oamenii pot avea reacția de a strânge la lumina puternică, o afecțiune moștenită care afectează unul din patru oameni. Lumina poate fi folosită în diverse domenii, cum ar fi televiziunea, medicina, fotocopierea, telescoapele, sateliții și multe altele.
Un bec dintr-un oraș din California a funcționat neîntrerupt din 1901, cu doar câteva întreruperi legate de pene de curent. Anul 2015 a fost declarat Anul Internațional al Luminii și al Tehnologiilor bazate pe Lumină, o inițiativă a ONU, susținută de organizații științifice din întreaga lume.
Elena
Cauta toate stirile de ultima ora de pe Ghimpele. Vei afla tot ce s-a intamplat astazi in Romania.
