Un sicriu, cunoscut si sub denumirile de cosciug, racla sau coparseu, infunctie de regiune, este o cutie funerara folosita pentru asezarea ramasitelor mortuare in scopul ingroparii sau arderii in crematoriu.
Sicriul poate fi ingropat in pamant sau asezat in constructii speciale precum cavouri sub nivelul pamantului. Vasele in care se aseaza cenusa rezultatain urma arderii in crematoriu a ramasitelor mortuare se numesc urne mortuare, ce sunt folosite in situatii de repatriere decedati, mai exact de repatriere a cenusei rezultata din incinerare.
In Romania cele mai populare sicrie sunt cele fabricate din lemn. De obicei, materialul este provenit din lemn de brad sau stejar, dar existasi variante din lemn de tei, fag, nuc,plop, etc. si pot fi asigurate de catre orice firma de pompe funebre.
Din punct de vedere al formei, predomina modelul hexagonal cu sase colturi (patru in partea superioara, douain partea inferioara); modelul octogonal cu opt colturi (patru pentru fiecare capat) si, nu in ultimul rand, modelul simplu, cu patru colturi. In privinta capacului, exista doua variante: capac din doua piese sau capac dintr-o singura piesa. De obicei, scriele cu opt colturi sunt dotate cu capac realizat din doua piese, iar celelalte, cu capac dintr-o singura piesa.
De la o cultura la alta, tipurile de sicrie difera. In unele variante ale iudaismului ortodox, sicriul trebuie sa fie cinfectionat din lemn, sa fie simplu, fara componente metalice sau podoabe. In China si Japonia, sicriele sunt confectionate din lemn parfumat ce este rezistent la descompunere, lemn precum chiparosul, cedru, tuia, sicrie ce sunt foarte solicitate.
Sicriele traditionale sunt prevazute cu sase colturi sau au forma dreptunghiulara, cu patru laturi.
Forma dreptunghiulara si cea trapezoidala sunt inca folosite, in mod regulat, in Germania, Ungaria, Austria si alte parti din Europa de Est si Europa Centrala. Cat despre capac, exista doua variante: capac din una sau doua.
Sicriele sunt realizate din diverse materiale precum otel, diferite tipuri de lemn si alte materiale precum fibra de sticla, uneori fiind necesare sicrie speciale precum sicriu de zinc.
In trecut, in lumea occidentala, sicriul era realizat de dulgherul satului si tot el se ingrijea si gestiona, intregul proces al inmormantarii. In acele vremuri, daca inmormantarea unui cersetor era platita de parohie, sicriul era desigur unul extrem de ieftin, confectionat din pin cat mai subtire posibil. Insa, in situatiile in care era solicitat de o persoana biogata, sicriul putea fi executat mahon sau din lemn de tisa, cu captuseala fina si decoratiuni din alama, si chiar acoperit cu o catifea ornamentata.
In prezent, sicriele sunt aproape intotdeauna produse in serie, producatorii lucrand exclusiv cu magazinele de pompe funebre, sicriul fiind vandut ca parte a serviciilor funerare oferite, in urma solicitarii facute de familiile care trebuie sa isi inmormanteze persoana decedata, in acest caz, pretul sicriului fiind inclus in factura totala pentru serviciile contractate.
Unele firme de pompe funebre dispun de o locatie unde pot prezenta familiilor sicriele disponibile dintre care pot alege in cazul decesului unui membru al familiei.
Desigur ca nu pot fi expuse absolut toate variantele, firmele funerale punand la dispozitia familiilor cataloage de unde pot alege varianta dorita, atat de sicriu cat si variante de efecte decorative pictate sau fotografii imprimate.