Rezumat:
În fiecare an, sărbătorile aduc cu ele o creștere atât a consumului de alcool, cât și a îngrijorării cu privire la efectele nocive ale băuturii. Abuzul de alcool nu este o chestiune de râs, dar este păcătos să bei și să te bucuri, moderat și responsabil, în timpul unei sărbători sfinte sau în orice alt moment?
Ordinele religioase și vinificația
Vinul a fost inventat cu 6.000 de ani înainte de nașterea lui Hristos, iar călugării au fost cei care au păstrat în mare măsură vinicultura în Europa. Ordinele religioase precum benedictinii și iezuiții au devenit vinificatori experți. Ei s-au oprit doar pentru că pământurile lor au fost confiscate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea de către guverne anticatolice precum Adunarea Constituantă a Revoluției Franceze și al Doilea Reich al Germaniei. Pentru a celebra Euharistia, care necesită folosirea pâinii și a vinului, misionarii catolici și-au adus cu ei cunoștințele despre cultivarea viței de vie în Lumea Nouă.
Bere în mănăstire
Deși berea pare să fi fost inventată de vechii babilonieni, ea a fost perfecționată de mânăstirile medievale care au dat berii compoziția așa cum o cunoaștem astăzi. Cele mai vechi desene ale unei berării moderne sunt de la Mănăstirea Saint Gall din Elveția. Planurile, care datează din anul 820 d.Hr., arată trei fabrici de bere – una pentru oaspeții mănăstirii, una pentru pelerini și săraci și una pentru călugări înșiși. Un sfânt, Arnold de Soissons, care a trăit în secolul al XI-lea, a fost chiar creditat cu inventarea procesului de filtrare. Până în ziua de azi și în ciuda proliferării multor microberării remarcabile, cea mai bună bere din lume este, probabil, încă făcută în mănăstire.
Lichioruri și alte băuturi spirtoase
La fel de impresionantă este contribuția religioasă la băuturile spirtoase distilate. Whisky-ul a fost inventat de călugării irlandezi medievali, care probabil și-au împărtășit cunoștințele cu scoțienii în timpul misiunilor lor. Ingeniozitatea în alcool nu era un domeniu exclusiv pentru bărbați. Surorile carmelite au produs odată un extract numit „apa carmelită”, care a fost folosită ca tonic pe bază de plante. Călugărițele nu mai fac acest elixir, dar un alt amestec al mănăstirii a supraviețuit și a devenit una dintre cele mai populare lichioruri de sărbători din Mexic – Rompope. Dacă dorești whisky de calitate caută în oferta de pe boozetown.
Sănătate și comunitate
Deci, de ce un record atât de impresionant al creativității alcoolice în rândul religioșilor? Cred că există două motive de bază. În primul rând, condițiile erau potrivite pentru asta. Comunitățile monahale și ordinele religioase similare posedau toate calitățile necesare pentru producerea băuturilor alcoolice fine. Aveau suprafețe vaste de pământ pentru plantarea strugurilor sau orzului, o lungă memorie instituțională prin care cunoștințe speciale puteau fi transmise și desăvârșite, o facilitate pentru lucrul în echipă și un angajament față de excelență. În al doilea rând, este ușor să uităm în epoca noastră actuală că pentru o mare parte a istoriei omenirii, alcoolul a jucat un rol esențial în promovarea sănătății. Sursele de apă transportau adesea agenți patogeni periculoși, astfel încât cantități mici de alcool ar fi amestecate cu apă pentru a ucide germenii din acestea.